BELETRISTICA DE DECEMBRIE

„Nu citi precum copiii, ca să te distrezi, sau ca ambițioșii, pentru a fi mai instruit. Nu, citește ca să trăiești”. – Gustave Flaubert

Aș spune că după aceasta m-am ghidat de câte ori am deschis o carte, plus încă ceva. Mi-am propus să fiu atentă la fiecare cuvânt, paragraf, chiar și notă de subsol, căci cititul este, din punctul meu de vedere, despre a învăța. Nu, nu trebuie ca paginile pe care le ții în mâini să aparțină categoriei de dezvoltare personală pentru a exercita acest rol. Cred cu tărie că fiecare carte învață cititorul câte ceva. Și altceva pe fiecare în parte. Aceasta este adevărata frumusețe a lecturii, căci deși cuvintele sunt aceleași, ele nu înseamnă același lucru pentru fiecare. Și chiar și pentru fiecare ele înseamnă altceva într-un alt moment al vieții, de aceea aleg să recitesc o parte dintre ele.

Pentru că Bookzone adăpostește cărți valoroase, cu promoții foarte mari, vă recomand să vă îndreptați și către 3 dintre preferatele mele. La fiecare în parte aveți citatele care mie mi-au atras atenția, care înseamnă pentru mine ceva acum. Căci, mă gândesc, dacă voi reface acest articol peste ani, voi nota în dreptul titlurilor alte pasaje:

Maestrul și Margareta – de Mihail Bulgakov

Dragostea ne-a ieşit în cale aşa cum apare, ca din pământ, un asasin pe o ulicioară întunecoasă, şi ne-a răpus pe amândoi dintr-o singură lovitură. Aşa loveşte fulgerul, aşa loveşte pumnalul.

Cine ți-a spus că nu există pe lume iubire adevărată, devotată, eternă? Să i se taie mincinosului scârnava-i limbă!

Ochii aceştia nu mint! Doar de câte ori v-am spus că greşeala voastră de bază constă în faptul că nu apreciaţi la justa lor valoare importanţa ochilor omeneşti. Înţelegeţi, limba poate să ascundă adevărul, dar ochii — niciodată! Vi se pune deodată o întrebare, dumneavoastră nici nu tresăriţi, într-o clipă sunteţi stăpân pe dumneavoastră şi ştiţi ce trebuie să spuneţi ca să ascundeţi adevărul, şi vorbiţi destul de convingător şi nu se mişcă nici o cută pe faţa dumneavoastră, dar, din păcate, adevărul din adâncul sufletului, neliniştit de întrebare, pentru o clipă sare în ochi, şi totul s-a terminat! Adevărul a fost văzut, sunteţi prins!

Omul fără surprize lăuntrice, fără ceva aparte acolo, în cutiuţa lui, nu e interesant.

Judecați după costum? Nu mai faceți asta. Puteți să greșiți serios.

Nu există oameni răi pe lume, există doar oameni nefericiți.

Lucrurile trebuie organizate în aşa fel, încât să nu se audă. Altfel spus – cu multă discreţie.

Dragostea in vremea holerei – de Gabriel Garcia Marquez

Singurul lucru pe care trebuie să-l ştii în dragoste: că viaţa nu are nevoie de lecţii de la nimeni.

Înțelepciunea ne vine când nu mai avem ce face cu ea.

Oamenii nu se nasc o dată pentru totdeauna în ziua când vin pe lume, viața obligându-i să se nască din nou, chiar de mai multe ori.

Simptomele dragostei sunt asemănătoare cu cele ale holerei.

Eu văd mai bine cu mâinile.

Inima are mai multe cămăruţe decât un hotel de târfe.

Nemarginită nu este moartea, ci viaţa.

Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste!

Noi, bărbaţii, suntem robii prejudecăţilor, îi spuse el odată. În schimb, când o femeie îşi pune în cap să se culce cu un bărbat, nu există zid care să-i reziste, nici cetate pe care să n-o dărâme, nici consideraţii morale pe care să nu fie dispusă să le ocolească: nu mai ţine cont de nimic, nici chiar de Dumnezeu.

Alchimistul – de Paolo Coelho

Acceptăm un adevăr numai după ce l-am negat din tot sufletul.

Tocmai posibilitatea să-ți îndeplinești un vis face viața interesantă.

Dumnezeu a scris în lume drumul pe care fiecare dintre noi trebuie să meargă. Trebuie numai să citeşti ce a scris El pentru tine.

Când îți dorești un lucru, tot Universul conspiră la realizarea dorinţei tale.

Frica de suferinţă este mai rea decât suferinţa însăşi.

Inimile oamenilor aşa sunt. Le este teamă să-şi împlinească cele mai îndrăzneţe visuri, pentru că li se pare că nu merită sau că nu vor reuşi. Noi, inimile, murim de frică numai la gândul unor iubiri care dispar pentru totdeauna, la clipe care ar fi putut să fie bune şi n-au fost, la comori care ar fi putut fi descoperite dar au rămas pentru totdeauna îngropate în nisip. Pentru că atunci când se întâmplă aşa ceva, suferim îngrozitor.

Ora cea mai întunecată este aceea dinaintea răsăritului.

Lectură plăcută! Nu uitați să citiți mereu cu un creion în mână.

With love,

C

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.