CU VERSURI PE MINE

M-am întrebat într-o zi de ce scriu. M-am întrebat de unde simt această nevoie de a pune pe hârtie un vers, un gând care ar putea fi lăsat să zboare. M-am întrebat de ce îmi țin capturate pe foi bunele, relele care, recitite, parcă mă chinuie în unele dăți. M-am întrebat și de ce le recitesc mai apoi, căci nu puțini sunt cei care după ce ridică stiloul de pe cuvânt, știu că nimic altceva nu va mai trece să îl vadă.

M-am gândit că așa știu eu să îmi asum. De multe ori sunt lașă, mi-e teamă, nu știu să țip suficient de tare, așa că am transformat scrisul în gălăgia care mă liniștește și, pe alocuri, îmi mai ridică și câte o aripă. Cu toate astea, nu scrisul mă face să zbor, ci tocmai ceea ce mă determină să scriu: o rază de soare, o privire, un TU rătăcit prin mulțime.

Ți-am spus. Eu așa știu să îmi asum. Sunt lașă uneori, dar niciodată nu o fac pe jumătate, când sunt fericită, îți arăt prin zâmbetul meu mai larg decât un altul, când scriu, vreau să vadă toți ce simt, așa că acum scriu direct pe… mine.

Echipa Printado m-a ajutat să îmi pun versurile pe mine la propriu, să îți arăt ce simt fără a scoate vreun cuvânt. Am pregătit alături de ei 3 tricouri personalizate cu mesaje în care, dacă te regăsești și tu, m-aș bucura să îți văd asumarea purtându-le.

„Nu știu a dansa

Decât pe muzica ta.”

„Nu am lut ca să te fac,

Dar noaptea te sculptez la mine-n cap.”

„Iubirea noastră e condimentată cu săruturi și cu apă de mare.”

With love,

C

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.