SĂ VREAU

Într-o sâmbătă după-amiază, acum câteva săptămâni, am ajuns la azilul de bătrâni din apropierea casei. Era înnourat, dar mă încălzea un soare mai puternic decât cel pe care l-am simțit în toate zilele vacanței spre care am plecat noaptea următoare, căci răsărise din zâmbetele, care mai de care mai blânde, mai calde, ale celor ce spuneau, de acum, acelui loc „acasă”. În timp ce așezată fiind pe una dintre băncile pe care curtea le găzduia, se apropie, ajutați de un baston din lemn, doi ochi ce văzuseră peste 31.000 de răsărituri, de un albastru pe care nu știu să îl descriu, căci nu îi găsesc nici acum, după repetate încercări, un obiect, un loc, un cer sau o mare, a cărei intensitate să tindă, măcar, a se apropia de cea a ochilor care veneau spre mine încet, pregătindu-mi o poveste.

Bătrânul, acum prietenul meu, ce luase loc pentru a-mi oferi un sfat pe care nu am știut că îl aștept, căpătase în privirea aceea de la care nu mi-o puteam desprinde pe a mea, lacrimi timide născute pe parcursul clipelor în care îmi vorbea despre căsătoria dintre doi îndrăgostiți, ambii cu probleme locomotorii ce le-au furat șansa de a dansa vreodată în doi, dar care i-au determinat să își împingă cărucioarele către o destinație comună: fericirea alături de sufletul pereche. Povestea nu e una auzită de către domnul Aurel, ci trăită de fiica sa și ginerele lui, interziși unul celuilalt la început, dar purtați pe ritmul inimilor ce cântau pe aceleași note, creând, în final, prin dragostea și voința lor, cea mai frumoasă melodie, o nepoată pentru bătrânul de pe banca mea.

A insisat atât de mult pe acest fapt, implorându-mă, aproape, să țin cont de sfatul lui și să VREAU. Să vreau real și se va întâmpla, să știu ce vreau și să lucrez la asta, așa cum cei doi au luptat pentru a se ține, bătaie de inimă, după bătaie de inimă, strâns de mână, așa cum și el a făcut-o, la un moment dat în viață, când a VRUT să devină un om mai bun. Mi-a spus iar și iar că trebuie doar să VREAU. Să vreau și să fiu convinsă că dacă ceva nu mi-a ieșit cum mi-aș fi dorit, ei bine, e pentru că nu am VRUT asta într-adevăr.

With love,

C … plus doi ochi albaștri.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.