I AM A SUPERHEROINE

Acest martie a lui 2018 e primul care nu mă vrea cu eșarfa mea verde, pătată în buline albe mici și mari, sărite, ai zice, de pe ochelarii MiuMiu cat eye care ascund linia de tuș de la unul dintre ochi, de care goana după soarele din Herăstrău și-a bătut joc în ultimul hal, căci a făcut-o să nu semene deloc cu sora sa de pe pleoapa opusă.

Acest martie e primul care nu mă vrea așa.

Acest martie e primul în care nu simt parfumul lăcrămioarelor gata să mă salveze din mirosul acela aspru, specific gerului.

Acest martie e primul în care mi-am dat seama că, de fapt, eu sunt singura mea salvare. De la orice. Eu pot să îmi aduc zâmbete, soare, de una singură. Eu pot să îmi aduc primăvara doar gândindu-mă câte au înflorit deja în inima mea. Dacă eu îmi sunt propria salvare, ar trebui să mă identific cu o super-eroină? Ar trebui să îmi pun o mască, să port o pelerină, ar trebui să fiu găsită printre paginile benzilor desenate? Nu. Cred că s-ar cuveni să îmi creez un costum din curaj și entuziasm, să îl cos cu integritate și iubire, în loc de nasturi să prind pe el perseverență, să îl accesorizez cu încredere, asta după ce am tras fermoarele și m-am asigurat că modestia nu va ieși de prin vreun buzunar. Cum arată? Ca latexul alăturat denimului, the new luxury.

Așa se îmbracă o super-eroină. Așa mă îmbrac eu astăzi.

-bluză Bogas

-fustă L’armario

-geantă Wild Inga

 

With love,

C

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.