DE CÂTE ORI MĂ SCOŢI DIN PEPENI

Nu aş putea ţine pasul cu clipele în care mă scoţi din pepeni. Se întâmplă de atât de multe ori, încât aş crede că e un fel de dovadă de iubire, ca redactatul de scrisori ce, ulterior, călătoresc îndesate, peste mări, în sticluţe mici sau ca pictatul portretelor în camere cu canapele mari, de dragul şcenei identice din Titanic, doar că tu… tu mă scoţi din pepeni. E o artă şi asta, bănuiesc. E o artă sigur, căci o faci din instinct şi cu entuziasm; şi când o faci, atât de dedicat, dai dovadă de o măestrie pe care, cu greu aş putea să o denigrez în vreun fel, pentru că, nu-i aşa, să-i dăm Cezarului ce-i a Cezarului! Şi dacă ar fi să respectăm în totalitate lucrul acesta, atunci să mi se dea şi mie poftă, poftă de mâncare, de dragul pepenilor pe care îi vom savura la fiecare ceartă şi înainte de fiecare iartă-mă.

 

Nu o s-o spun să mă răzbun, dar uneori nu-mi eşti pe plac,

Şi când te scuzi parcă-i mai rău, căci tot singură mă împac.

„De câte ori mă scoţi din pepeni!” te mai certam pe la-nceput,

Dar n-apucai să-ţi ceri iertare, căci ne iubeam peste-un minut.

SHOP the top and the skirt-

With love,

C

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.