NO STRESS AREA

În vacanţa pe care mi-am petrecut-o la malul mării, iar acum, la Braşov, m-am relaxat alături de una dintre cărţile cumpărate cu mulţi ani în urmă, dar de care nu m-am apropiat până acum. Şi cred că bine am făcut, căci am păstrat-o pentru momentul potrivit citirii ei. Printre paginile sale, în corespondenţa protagoniştilor din „O zi”, scrisă de David Nicholls, am remarcat un citat în care uneori mă regăsesc atât de tare: „Ştiu din scrisorile tale şi din cum te-am văzut după piesă că acum te simţi puţin pierdută, nu ştii ce să faci cu viaţa ta, un pic în derivă, fără direcţie, fără ţintă, dar nu e o problemă, e ok, fiindcă tuturor ne e dat să fim aşa la douăzeci şi patru de ani. De fapt, toată generaţia noastră e aşa. Am citit un articol despre asta, e din cauză că nu am luptat niciodată într-un război ori fiindcă ne-am uitat prea mult la televizor – sau aşa ceva. Oricum, singurii oameni cu direcţie şi ţintă sunt nişte plicticoşi îngrozitor, nişte nesăraţi şi carierişti ca Tilly-Ticăloasa-Killick sau Callum O’Neil şi computerele lui recondiţionate. Cu siguranţă, nu am un plan bine pus la punct, ştiu că tu îţi inchipui că la mine toate sunt lămurite, dar nu sunt, şi eu îmi fac griji, doar că nu-mi bat capul…„.

Cam aşa mă trezesc în unele dimineţi, parcă ruptă din cuvintele lui Dex, mai sus lăsate, deşi ştiu bine ceea ce mă pasionează, mă vizualizez într-un anumit fel, şi cu toate că îmi voi scrie viitorul cu propria mea peniţă, încă există acea incertitudine. Sau poate asta este cea mai mare problemă, că totul stă în mâinile noastre şi suntem singurii autori ai propriei noastre poveşti. De aici şi responsabilitatea de a crea una minunată şi, uite aşa, se naşte o teamă de a păşi spre o anumită direcţie, pentru a nu irosi un capitol ce ar fi contribuit la finalul fericit al poveştii.

Sunt convinsă că şi ţie şi se întâmplă să ai gânduri asemănătoare uneori, deşi ţi-ai ales deja un drum şi ai siguranţa că faci ceea ce trebuie, apoi începi să te îndoieşti în situaţiile criză, îţi revii, o iei de la capăt. Simt asta de atât de multe ori, încerc să mă redresez şi să mă relazex, mai presus de toate, prin ceea ce mă face fericită: superficial, dar SHOPPINGUL. Nu e o coincidenţă că look-ul de astăzi pare uşor presărat cu un gram de dramatism, pentru că este specific nouă, celor care vrem să facem atât de multe, ne îngrijorăm pentru ce va fi şi, la final, realizăm că ne-am consumat energia pe lucruri total irelevante şi lipsite de esenţă.

Astăzi este una dintre acele zile, când voi face cumpărături online şi mă voi bucura de ceea ce am, de ceea ce sunt şi de ceea ce voi deveni, căci sunt sigură că voi face o treabă minunată. Am stabilit, deja, că doar eu mă modelez aşa cum îmi doresc şi totul depinde doar de mine.

Aşa că, vom începe cu o mare pauză, tragem aer în piept, şi ne vom axa mai târziu pe carieră şi alte responsabilităţi pe care nu le voi aminti intr-o zi de luni.

Hai la shopping:

geantă Joliette

cămaşă L’Armario 

WITH LOVE,

C

dddd

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.