SEASIDE IN MY SHIRT

Îndrăgesc şi deţin o diversitate de materiale textile: de la catifea la denim, de la bumbac la in. Însă, oricât de bine m-aş simţi într-o rochie cu paiete, nimic nu îmi îmbracă pielea mai fin şi mai delicat decât o face mătasea. De fiecare dată când o port, simt valuri răcoroase ce mi se plimbă uşor la suprafaţa epidermei şi mă fac să visez la  apusurile de pe ţărmul mării.

Îmi transmite doze mari de relaxare prin toţi porii, mă sărută cu fiecare val, mă răpeşte de la soarele arzător, îmi spune, parcă, poezii cu fiecare atingere. Destul de bulversant, căci nu ştiu nici eu, măcar, la cine mă refer cu exactitate: să fie mătasea, să fie vorba despre mare?! încă subiect de gândire.

Le văd, simt şi le asociez mereu una alteia şi îmi e, chiar şi aşa, greu să zic dacă mătasea îmi aminteşte de mare sau marea mă alintă asemeni finei ţesături ce mă obsedează.

Când sunt departe de nisipul ce îi aşteaptă fiecare val, îmbrac mătase, iau marea cu mine în fiecare cămaşă pe care o port şi îmi simt, instant, picioarele udate de apa ei în care se scaldă apusul.

-cămaşa mea în care se ascunde atingerea mării poate fi găsită aici, la Wonderful Woman-

WITH LOVE,

C

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.